- Un articol publicat pe site-ul Asociației Americane de Pediatrie în 2019 de catre Jeffrey W. Hutchinson, M.D., FAAP prezintă o serie de idei ce merită luate în considerare de către părinții a căror copii petrec prea mult timp jucând jocuri video și care caută sfaturi în gestionarea acestei probleme.
Sfatul principal ce derivă din articol este ca părintele să nu caute rezolvarea din exterior ci să se implice și să rezolve împreună cu copilul problema. Reformulat, nu este o problemă a părintelui cu copilul, ci o problemă a copilului, așadar trebuie gestionată plecând de la acesta și împreună cu acesta. Pentru stabilirea unui regulament ce urmează să se și respecte trebuie privit mai adânc în interiorul problemei.
- Fiți atenți la lipsa somnului. Pentru un organism în dezvoltare somnul și odihna sunt importante pentru sănătate. Deseori copiii pot juca noaptea, când consideră că nu mai au altă treabă sau părinții lor dorm, obicei ce poate deveni periculos. Mai mult, le va fi mult mai greu să adoarmă dacă se joacă până fix înainte de culcare datorită stimulilor externi.
- Timpul îndelungat petrecut în fața calculatorului/telefonului/consolei înlocuiește și alte activități esențiale care nu mai pot fi făcute. Așadar un prim pas ar fi o discuție părinte-copil despre care sunt activitățile esențiale zilnice pe care le are fiecare și cât timp necesită fiecare, pentru a putea face împreună un program.
- În cazul copiilor care caută permanent atenția cuiva, jocurile pot deveni dependență datorită stimulilor frecvenți și primirea constantă de feed-back pozitiv pe care le oferă acestea. Aici e vorba în special de jocurile cu realitate virtuală, care îl pot face să se simtă acaparat de aceasta.
- Copiii comunică azi foarte mult pe rețele sociale sau pe grupuri de WhatsApp unde povestesc despre jocurile pe care le joacă. Dacă un copil are acces permanent la acestea este posibil ca de mai multe ori pe zi să primească invitații să ‘’intre’’ într-un joc și să nu reziste tentației de a le accepta din teama de a-și strica relația cu colegii. Pentru a contracara acest sentiment de frică, ar fi potrivit ca atunci când timpul de ecran a fost depășit de un copil, să nu mai aibă acces nici la grupurile de unde tentația poate să apară.
- E nevoie de limite. Pe lângă metodele de control parental specifice fiecărei platforme pe care copilul se joacă, setarea unei alarme care să pornească atunci când expiră timpul poate însemna și o decuplare pentru copil, dar atenționează și părintele.
- Dacă un copil joacă un joc mai violent, nu îl face automat violent și în lumea reală. Expunerea la subiecte violente este posibilă și în lumea reală, dar nu transformă comportamentul copilului într-unul violent, decât dacă acesta este expus excesiv la ele. Foarte important este astfel să urmăriți comportamentul copilului și în afara jocului pentru a descoperi din timp dacă îl influențează în vreun fel. Dacă influența e negativă ea trebuie schimbată de la prima abatere.
- O metodă de succes în limitarea timpului în fața jocului: părintele joacă împreună cu copilul său. Dacă părintele a terminat jocul înțelege și copilul, fără să mai fie nevoie de explicații, că și timpul său este gata. Poate să fie și luată și ca o activitate comună, super plăcută copilului pe care o face împreună cu părintele său, astfel legând relația dintre ei și eventual oferind posibilitatea de apropiere.



ntrol parental
